Sărăcie

Indicele pe cap de locuitor (HCI)

Acest index al sărăciei, folosit în principal de Banca Mondială, indică ce procentaj al populației dintr-o țară trăiește dintr-un venit mai mic decât pragul național de sărăcie. Aici sărăcia este măsurată pe baza venitului realizat. Acele persoane care au un venit realizat pe cap de locuitor insuficient pentru a-și îndeplini nevoile de bază sunt considerați ”săraci”.

Indicele de sărăcie umană (HPI)

”Indicele de sărăcie umană", introdus de Programul de Dezvoltare al Națiunilor Unite (UNDP) include măsurarea aspectelor non-monetare ale sărăciei sub forma a trei sub-indicatori:

1. Probabilitatea ca de la naștere să nu ajungă la împlinirea vârstei de 40 de ani
2. Procentajul persoanelor analfabete
3. Procentajul populației fără acces la apă potabilă și la servicii de sănătate, plus procentajul copiilor sub cinci ani care sunt anorexici.

Indicele HPI variază de la 0 la 100, unde 0 reprezintă minimul iar 100 maximul sărăciei.

Indicele Dezvoltării Umane (HDI)

”Indicele Dezvoltării Umane” , de asemenea, elaborat de Programul de Dezvoltare a Națiunilor Unite (UNDP), este similar cu HPI. Este folosit în principal la măsurarea nivelului de dezvoltare a unui stat. HDI-ul este alcătuit din trei părți:

1. Speranța de viață
2. Nivelul de educație, măsurat prin durata preconizată și medie de școlarizare în ani de zile.
3. Nivelul de trai, măsurat prin venitul pe cap de locuitor în puterea de cumpărare reală (venitul național brut) .

HDI este calculat în așa fel încât variază între 0 și 1 pentru toate statele. Țările cu un HDI scăzut sunt considerate ”sărace”, iar cele cu un HDI ridicat, ”bogate”.

Indicele multidimensional al sărăciei (MPI)

Indicele multidimensional al sărăciei" a fost folosit suplimentar față de HDI (Indicele Dezvoltării Umane), încă din 2010 de Programul de Dezvoltare al Națiunilor Unite. Cele trei dimensiuni ale dezvoltării umane: educația, sănătatea și nivelul de trai sunt incluse, bazându-se pe 10 indicatori (înscrierea la școală, numărul anilor de școlarizare, mortalitatea infantilă, nutriția, acces la electricitate, la apă potabilă, disponibilitatea toaletelor, existența podelelor, benzină și proprietăți). Astfel, o gospodărieeste considerată ”săracă” dacă cel puțin 30% dintre indicatori nu sunt îndepliniți. MPI-ul intenționează să calculeze condițiile sărăciei mai precis decât HDI-ul.

Evaluarea Sărăciei Participative (PPA)

Această metodă are scopul de a genera o înțelegere subiectivă a sărăciei prin sondaje și interviuri. Colectarea datelor nu este în prim-plan, ci punctele de vedere ale celor afectați. Banca Mondială a revizuit indicatorii monetari conform rezultatelor PPA; vezi documentul „Vocea săracilor (”Voices of the Poor”).

Coeficientul GINI

Coeficientul GINI măsoară distribuția. Acest coeficient este utilizat pentru măsurarea sărăciei pentru a descrie distribuția bogăției și a veniturilor și, prin urmare, pentru a măsura nivelul de inegalitate socială. Valorile variază de la 0 la 1, unde 0 înseamnă distribuție egală; cu cât crește coeficientul, cu atât crește și inegalitatea distribuției. Coeficientul GINI este adesea folosit pentru a descrie distribuția bogățiilor și veniturilor dintr-o țară.

Fericirea Națională Brută (GNH)

Fericirea Națională Brută intenționează să fie o alternativă a PIB-ului, care definește prosperitatea bazându-se doar pe sume monetare și creștere economică. Pentru a măsura GNH, sunt utilizate nouă sectoare, care sunt colectate prin sondaje: ecologie, cultură, buna guvernare, educație, sănătatea și vitalitatea comunităților, folosirea timpului, bunăstarea psihologică și nivelul de trai. Ideea provine de la Regele Bhutanului, Jigme Singye Wangchuck și BGN-ul a fost utilizat, de asemenea, pentru prima dată în acea țară. Deși ridiculizat de către unele partide, Organizația Națiunilor Unite s-a arătat interesată și urmăresc dezvoltarea acestui concept.