Sărăcie

Coeficientul GINI a fost dezvoltat de un statistician italian, Corrado Gini și se folosește ca unitate de măsură a distribuției. Preia valori ce variază de la 0 la 1. 0 reprezintă distribuție egală, iar cu cât este mai mare coeficientul, cu atât mai inegală devine distribuția. Coeficientul GINI este adesea folosit pentru a reprezenta distribuția bogăției și venitului dintr-o țară.

Din lista acestor țări, Chile are cea mai mare diferență dintre veniturile realizate. Acest lucru înseamnă că există persoane care câștigă sume mari de bani și persoane care câștigă foarte puțin. Cea mai mică diferență dintre venituri este în Slovenia, cu un coeficient GINI de 0.24. Spania ajunge la 0.32 iar SUA 0.38.

America Latină este continentul cu cele mai evidente diferențe dintre săraci și bogați. Deși inegalitățile au scăzut în anii recenți, în multe dintre țări, câteva elite dețin jumătate din bogăția populației. Motivul datează încă din perioada colonială, când doar câteva persoane acumulau suprafețe întinse de teren. Mai mult, reformele neo-liberale au dus la îmbogățirea elitelor în perioada anilor 1980, în timp ce o parte mare a populației a sărăcit.

La nivel mondial, discrepanța dintre bogați și săraci a crescut în anii recenți, indiferent că se compară state diferite sau un singur stat. Pe de altă parte, clasele sociale elitiste devin mai bogate, pe de alta o mare parte a populației sărăcește. Criza financiară din 2008 a agravat acest fenomen. În prezent, există mai mulți milionari decât în perioada precedentă crizei, iar în același timp, 1.2 miliarde de oameni încă trăiesc în condiții de sărăcie extremă. (criterul ONU: trăiesc cu mai puțin decât 1$ pe zi)

Sărăcia nu poate fi determinată doar din venitul realizat și consum. De aceea ONU a elaborat acest Indice al Dezvoltării Umane (HDI) care ia în considerare speranța de viață și standardele educaționale, împreună cu puterea de cumpărare. Acești trei factori se combină pentru a calcula HDI-ul unui stat, care reprezintă o formă de măsurare a nivelului de dezvoltare.

Orice țară care se dovedește a avea, în mod special, un venit mic pe cap de locuitor, furnizare de proastă calitate pentru populație și o economie slabă este indubitabil LDC. Totalul este de 49 de state, în care trăiește 12% din populația lumii și reprezintă cele mai sărace țări. Printre ele se află 34 de țări Africane, 14 din Asia și Pacific și Haiti din Caraibe.

Speranța de viață medie în țările aflate în curs de dezvoltare este de 57 de ani. Aproape ¾ din populația statelor LCD decedează înainte de a împlini vârsta de 50 de ani. Cauza principală a speranței mici de viață o reprezintă malnutriția, lipsa asistenței medicale și apa nepotabilă. HIV/SIDA este printre motivele principale ale deceselor din regiunile sărace din Africa. La nivel mondial, speranța medie de viață este de 69 de ani.

Banii trimiși familiei, pe care cei ce trăiesc și lucrează în afara țării natale, reprezintă mai mult de 300 de miliarde de dolari în țările aflate în curs de dezvoltare anual, și pot ajuta la reducerea sărăciei. Aceste transfere sunt denumite remitențe.

Țările aflate în curs de dezvoltare plătesc în jur de 2000 de miliarde de dolari anual doar dobânzi – mai mult decât suma primită pentru dezvoltarea sectorului public (Asistența Oficială de Dezvoltare – ODA). Multe țări folosesc mai mult de un sfert din câștigurile realizate din export pentru a-și achita datoriile și dobânzile, deși sunt diferențe regionale. De exemplu, datoria în Africa și Asia este mai mică decât în America Latină. Deoarece majoritatea datoriilor sunt calculate în funcție de cursul dolarului și deoarece cursul s-a modificat în defavoarea dolarului, nivelul datoriei a crescut.

Conform Forbes, o revistă britanică de economie care a alcătuit o listă cu cei mai bogați oameni din lume, în mai 2013 primul loc era deținut de Carlos Slim Helu, un mexican implicat în sectorul telecomunicațiilor. Proprietățile lui erau estimate la suma de 73 miliarde de dolari. Amancio Ortega, fondatorul lanțului de modă „Zara” deținea 57 de miliarde de dolari, iar Liliane Bettencourt de la L’Oreal, care era numărul 6 din listă, avea peste 30 de miliarde de dolari.

Majoritatea analfabeților trăiesc în India, China, Bangladesh și Pakistan. La nivel mondial, aproape 800 de milioane de oameni nu știu să citească sau să scrie.

Femeile sunt mai puternic afectate de analfabetism decât bărbații. Aproape 2/3 din populația care nu poate citi sau scrie, la nivel mondial, este reprezentată de femei

“sărăcia ascunsă” se referă la situația în care indizivii care au dreptul la asistență socială, nu o accesează. Motivele din spatele acestui fenomen constau în ignoranță sau rușine.

deși s-au înregistrat progrese în sistemul de sănătate mondial, asiurările de sănătate sunt inegal distribuite. Aproape 5/6 din populația mondială trăiește într-o țară aflată în curs de dezvoltare, dar doar 1/7 din sistemul mondial de sănătate este accesat de către ei.