Migrația

Rețele, Comunicații și Transnaționalism

În secolul al XIX-lea, condițiile îmbunătățite de călătorie au alimentat fenomenul migrației la nivel global. Noile informații și tehnologiile comunicației simplifică și mai mult prezentul fenomen al migrației; extind obișnuințele și relațiile sociale peste granița națională. Aceste noi forme ale migrației, de viață și schimburi, primesc de multe ori prefixul ”trans” pentru a evidenția caracteristica extensiei dincolo de granițe, într-un mod cât mai clar: transnaționalism, transmigrație, transmigranți.

Transmigranții se simt ca acasă în așa-numitul ”spațiu transnațional”: un spațiu care trece peste granițele naționale.

Deseori, gândim încă în termeni de „container”. Adică fiecărei persoane i se poate atribui un container național, cu care se poate identifica. Ori că sunt polonez, ori că sunt belgian. În funcție de acest mod de a gândi, ai de luat o decizie. Această idee se aplică mai multor persoane. Ei s-au născut în țara lor, rareori s-au mutat din acel mediu, și au rămas în aceleași containere. Cu toate acestea, multe persoane au schimbat containerele sau au depășit granițele containerului. Cu (trans)migrația, această clasificare nu mai este așa ușoară și nu mai este posibil să identifici așa ușor acel container.

Așa cum am menționat mai sus, 200 de milioane de persoane trăiesc într-o țară diferită de cea natală. Cu toate acestea, cel puțin un număr dublu probabil trăiesc într-o țară diferită față de aceea în care s-au născut părinții lor. Ei nu apar însă printre acești 200 milioane de migranți.

În această jumătate de miliard, oamenii care migrează în cadrul propriei țări nu sunt incluși. Schimbările permanente de reședință și a spațiului social afectează mai mult de un miliard de oameni. Acest număr reprezintă mai mult decât numărul total migranților internaționali identificați de ONU.

Citește următoarea poveste a unui migrant mexican din SUA, scrisă de către sociologul german Ludger Pries.