Societatea civilă

participarea la viața publică

Participarea cetățenească implică multe funcții în dezvoltarea unui sistem puternic al auto-guvernării, reprezentând o modalitate centrală de întărire a gradului de conștientizarea asupra importanței pe care o au structurie locale și metodele de înțelegere a îngrijorărilor și dorințelor comunității. Inițiativele de dezvoltare pot deveni de succes cânt există sentimentul de proprietate în cadrul proiectului prin implicare directă. Deși poate fi dificil, complicat, poate consuma mult timp și uneori imposibil de promovat participarea cetățenilor în procesul de luare a deciziilor, când există un consens în procesul decizional, rezultatele sunt mai legitime și acceptate la scară largă, comparativ cu deciziile independente luate de oficialii aleși

Există motivații puternice în spatele eforturilor de încurajare a participării și colaborării. Fundamental, participarea este esențială pentru centrul democratic și bunei guvernări, îmbunătățind fluxul informațional, responsabilitatea, iar datorită acestor procese se oferă dreptul la replică celor care sunt afectați în mod direct de politicile publice. Mai mult, feedback oferit de cetățeni permite indetificarea nevoilor din comunitate și prioritizează alocarea eficientă a resurselor pentru abordarea lor. Când resursele sunt greu de găsit, contribuția și implicarea organizațiilor non-guvernamentale (ONG-uri), afacerilor private și cetățenilor de rând în anumite sectoare, exercită o presiunea asupra autorităților locale. Mai mult, procedurile care încurajează continuitatea participării dintre alegeri și orientările consensuale în procesele de luare a deciziilor, produc decizii mai legitime din cauză că au fost implicate persoanele.

Exemple de participare publică la nivel local

Pentru a explica importanța implicării cetățenești, ne putem imagina un loc de joacă pentru copii într-un cartier din oraș. Adesea, aceste locuri sunt avariate de către vandalii care își petrec timpul acolo pe perioada serii, sau chiar de copii prin actul lor ludic. Aceste terenuri de joacă, cele distruse ,sunt abandonate sau chiar distruse complete din cauza uzurii, în mod normal, părinții găsind o locație nouă în care copii lor să-și petreacă timpul. Se consideră datoria administrației locale de a se îngrijii de aceste spații și să le repare. Acesta poate fi un proces de durată, iar adesea după reparații, sunt iarăși distruse.

Cu toate acestea, în unele cazuri, cetățenii care locuiesc în apartamentele din zonă se implică. Ori atrag atenția asupra cazului și îl înaintează autorităților locale pentru a grăbi procesul reparației, ori se implică prin oferind ajutorul voluntar prin propriile resurse, sau cele din oraș, organizând o echipă de lucru formată din părinți,care împreună cu copii sau vecinii lor repară locul de joacă. După finalizarea reparațiilor, atitudinea față de locul de joacă devine diferită. Propriile interese de a proteja acest spațiu și de a prevenii stricăciunile devin mult mai puternice.

Acesta este, de asemenea, un alt caz de spațiu public – în care persoanele implicate (în planificarea deciziilor, sau chiar ca și voluntari în elaborarea lui), relaționează cu respectivul spațiu mult mai intens, ajungând să îl utilizeze mai des, precum și să îl protejeze împotriva stricăciunilor.

Scara cu opt trepte ale participării cetățenești, elaborată de Sherry Amstein, este o simplificare simbolică, având în prezent diferite forme pentru fiecare stat, dar ajută la evidențierea unei idei pe care majoritatea o trec cu vederea – există diferite grade de implicare în participarea cetățenească.

Primele trepte ale scării sunt Manipularea și Terapia. Aceste două trepte descriu nivelul ”neparticipativ” , controversat adesea pentru substituirea participării autentice. Obiectivul lor real este să permită persoanelor să participe în procesul de planificare sau cel de implementare a programului, precum și organizatorilor să ”educe” sau să ”vindece” participanții.

Următarele trepte progresează la nivelurile de ”garanție”, ce oferă o voce auzită celor care nu s-au putut exprima, prin: Informare și Consultare. Când organizatorii le oferă un grad total de participare, cetățenii trebuie să asculte, dar să fie și ascultați. Însă sub această condiționalitate, le lipsește puterea de a se asigura că părerile lor vor fi luate în seamă de organizatori.

Când participarea este restricționată la aceste niveluri, nu there is no follow-through, no "muscle,", atâta timp cât nu se asigură schimbarea status quo. Împăcarea conferă sfaturi, dar își rezervă dreptul de a decide care sunt cei care dețin puterea. Următoarele trepte sunt reprezentate de nivelul puterii cetățenești, cu grade crescut de influențare a deciziilor. Cetățenii au posibilitatea de a urca treapta Parteneriatului, ce le permite negocierea și implicarea în compromisuri cu cei care dețin, în mod tradițional, puterea (organizatorii).

Ultimele scări, Delegarea Puterii și Controlul Cetățenilor, conferă poziții de putere și decizie, sau de putere de gestionare totală.