Egalitatea de gen

EGALITATEA DE GEN DIN ÎNTREAGA LUME

Deși egalitatea de gen face parte din drepturile universale ale omului, nu este posibil ca această problemă să fie abordată în mod universal. Interesele femeilor și bărbaților diferă în anumite medii culturale. Anumite state abordează masculinitatea și feminitatea în mod diferit din cauza specificului cultural și social. De aceea, manifestările și consecințele structurii de gen diferă. Astfel, nu este posibilă aplicarea unei abordări universale când vine vorba de promovarea egalităților de gen, dar este nevoie să fie luate în considerare specificul național și să fie alese strategiile specifice pentru a aborda problemele specifice. Deși obiectivul este accesul egal la educație, muncă, egalitate în familie, remunerație egală, profit egal, acces la putere egal, protecție împotriva violenței de gen etc, există diferențe în anumite țări, ce împiedica aplicarea lor.

Anumite probleme specifice includ următoarele exemple:

• Căsătoriile premature, majoritatea forțate, căsătoriile ”cumpărate”, legislația restrictivă ce modifică actul de căsătorie (interzicerea divorțului sau pierderea protecției femeii după divorț sau moartea soțului), dar și situațiile continue de omor ritualic al văduvelor după moartea soțului. Cauzele acestui fenomen sunt înrădăcinate în tradițiile regionale culturale sau religioase care persistă în ciuda politicilor oficiale care le resping. Fenomenul este prezent predominant în zonele rurale. Sunt aplicate în Asia și Orientul Mijlociu, precum și în Africa.
• Incriminarea homosexualității. Multe state – în mare parte datorat controlului religios exercitat – pedepsesc homosexualitatea. De exemplu, în India, în prezent, există dezbateri asupra încetării discriminării homosexualilor, însă fără succes. Discuții similare au loc în unele țări din Africa sau Orientul mijlociu.
• O problemă specifică o reprezintă fenomenul "fetelor dispărute” . Se estimează că din cauza subevaluării femeilor, peste 100 de bărbați se nasc datorită infanticidului copiilor de sex feminin, selecția sexului masculin, alocarea resurselor economice și de nutriție bărbaților, precum și a violenței generale. Motivele pentru toate acestea sunt următoarele: avortul selectiv bazat pe identificarea sexului copilului în regiunile în care există politici doar pentru un singur copil, valoarea inferioară a femeilor, deci și a fetelor, comparativ cu băieții ca o consecință a tratamentului nepotrivit a fetelor față de băieți (ce ține de îngrijire, alimentație, asistență medicală etc). Accesul scăzut la tratamentele medicale ale fetelor și femeilor. India este pe locul patru din punctul de vedere al gradului de risc pentru femei, după Afganistan, Congo și Pakistan. Ultimul recensământ provizoriu realizat în 2011 în statul Uttarakhand din Himalaya, unde raportul dintre fete și băieți între 0 și 6 ani a scăzut la 886 de fete la 1000 de băieți, o societate civilă activă a preluat acțiunea împotriva a ceea ce se definește ca fiind ”feticid feminin”. Cifrele înregistrate în Uttarakhand sunt mult inferioare celor mediei naționale, care a scăzut la 914 fete la 1000 de băieți, de la 927 la 1000, în recensământul din 2001. În acel an, demografii afirmă că erau șase milioane ”fete dispărute” în India, acum 7.1 milioane lipsesc, dintr-un total de populație de 1.21 miliarde de oameni.
• Cea mai mare problemă o constituie violența împotriva femeilor. Conform rezultatelor Băncii Mondiale și Fondului Global al Femeilor, 48% dintre judecătorii din India cred că este justificabil ca un bărbat să își agreseze soția (în ciuda legilor care condamnă violența domestică).
  Un exemplu specific de violență împotriva femeilor, ce pune în pericol sănătatea reproductivă, este url=http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs241/en/]mutilarea genitală[/url].. Mutilarea genitală a femeilor (MGF) cuprinde toate procedurile care implică îndepărtarea parțială sau totală a genitalelor externe feminine sau alte răni produse organelor genitale, ce nu țin de motive medicale. Reflectă inegalitățile adânc înrădăcinate dintre sexe și constituie o formă extremă de discriminare împotriva femeilor. Aproape întotdeauna este practicată pe minore și este o încălcare a drepturilor copilului. De asemenea, această practică încalcă dreptul persoanei la sănătate, securitate și integritate fizică, dreptul la libertate, torturându-le cu cruditate, inumanitate și cu un tratament degradant, precum și dreptul la viață, atunci când consecințele acestei proceduri duc la decese.

Surse

siteresources.worldbank.org
www.globalfundforwomen.org
www.feminist.org
www.who.int