Societatea civilă

Înființarea sindicatelor după revoluția industrială

Sindicatele au început să se formeze pe la mijlocul secolului 19 ca un răspuns la impactul economic și social al Revoluției Industriale. Sindiatele sunt recunoscut ca fiind reprezentanții legali ai lucrătorilor din numeroase industrii. În prezent, activitatea lor se concentrează asupra negocierilor colective asupra salariilor, beneficiilor și condițiilor de muncă a membrilor, precum și reprezentarea poziției membrilor în disputele cu managerii sau protecția împotriva încălcărilor contractuale. Sindicatele muncii, ca forme de organizare determinate social, se identifică cu clasa muncitoare. Marile sindicate sunt de obicei implicate în activități de lobby și ale electoratului la nivel de stat și federal. Reacțiile la procesul de globalizare, indiferent de impactul real al integrării pieței sau densității sindicale asupra lucrătorilor, structurile de muncă organizate au permis variatelor strategii să limiteze agenda globalizării și să promoveze normele muncii într-un context internațional.

Surse

http://en.wikipedia.org/wiki/Labor_unions_in_the_United_States

Situația prezentă din Bruma

Organizația Internațională a Muncii (ILO) a elaborat programe de promovare și susținere ale drepturilor de liberă asociere, ce includ campaniile de ridicare a gradului de conștientizare, precum și eudcarea și consilierea lucrătorilor, oficialilor din guvern și patronatelor. În anii trecuți a avut loc nașterea unei mișcări sindicaliste în Bruma (Myanmar), după o perioadă de 50 de ani de suprimare a drepturilor muncii. Peste 670 de organizații sindicale s-au înregistrat sub egida Legii de Organizare a Muncii, printre care majoritar erau incluse micile sindicate la nivel de întreprindere, concentrându-se în sectoarele din agricultură, producerea bunurilor și transport, ajungând, estimativ, la înregistrarea peste 200,000 de lucrători. Luând în considerare istoria asupririlor și ostilităților la care au fost supuși de majoritatea angajatorilor, acesta este o realizare remarcabilă, ce reflectă determinarea lucrătorilor de a-și exercita noile drepturi la asociere, organizare și negociere. Mulți dintre ei sunt tineri care lucrează în fabrici, ce luptă să-ți îmbunătățească nivelul se salarizare și condițiile de muncă. Lucrătorii devin din ce în ce mai frustrați și furioși. Riscurile au fost evidente în cazurile similare ale produselor Taw Win Timber, în care refuzul angajatorului de a se conforma cu ordinele au derivat în consecințe ale acțiunilor lucrătorilor și arestarea tinerilor lideri din organizația sindicală. În ciuda nevoii urgente de a consolida protecția lucrătorilor și introducerea unei cerințe de bună-credință pentru asigurarea desfășurarea negocierilor colective, guvernul a decis, aparent, să amendeze legea. Prin aceste acțiuni favorizează, efectiv, status quo-ul, care are tendința de a aduce relațiile industriale spre modelul conflictual experimentat de alte țări, precum Cambodgia.

Surse

http://column.global-labour-university.org/2013/09/the-new-union-movement-in-myanmar.html