Mediu

Sumgait (Azerbaijan), Linfen și Tianying (China), Sukinda și Vapi (India), La Oroya (Peru), Dzerzhinsk și Norilsk (Rusia), împreună cu Cernobîl (Ucraina) și Kabwe (Zambia) erau în 2007 printre cele mai poluate zone din lume. Acest lucru s-a datorat, în principal, cantității mari de metale grele și de deșeuri chimice din producția industrială și minieră, dar și a prafului și emisiilor din trafic și prezența radioactivității în zonă.

Dacă luăm ca unitate de măsură persoana, Emiratele Arabe este statul care are nevoie de cea mai mare proporție de teren pentru a produce resursele necesare și să elimine deșeurile acumulate, adică 10 hectare globale (gha) pentru fiecare individ. Văzut din punct de vedere global, amprenta ecologică măsoară 2,7 gha de persoană, deși amprentele țărilor industrializate sunt de patru ori mai mari decât cele aflate în curs de dezvoltare. În China, amprenta ecologică este de 2.2 gha, în SUA de 8 gha, iar în Angola de 1 gha.

Am avea nevoie de 6 planete, dacă toată lumea ar avea aceleași obiceiuri de consum ca cei din țările industrializate.

La nivel mondial, 270,000 de copaci sunt tăiați zilnic, pentru producerea șervețelelor. Aproximativ jumătate din cantitatea industrială de copaci țăiați sunt transformați în hârtie, iar majoritatea ajung pe piețele europene, americane și chineze. Numai în Germania se utilizează o cantitate de trei ori mai mare de hârtie decât pe continentul African.

La nivel mondial, în jur de 25 de hectare sunt distruse pe minut. Adică suprafața de teren a 35 de stadioane de fotbal. Majoritatea defrișărilor fac loc terenurilor agricole.

La nivel mondial, consumul de apă s-a triplat comparativ cu anul 1950. Aproape 70% din cantitatea de apă este utilizată de sectorul agricol. Din ce în ce mai mult teren arabil trebuie să fie udat în mod artificial, în principal, datorită nivelurilor scăzute de precipitații din numeroase regiuni. Global, aproape 2,8 miliarde de oameni se confruntă cu probleme grave ce țin de lipsa apei. Fără o schimbare fundamentală a consumului de apă, numărul va crește dramatic în anii viitori.

O medie de 40% din captura realizată de flotele mari, este aruncată înapoi în apă. Unele specii de pești, se regăsesc într-o proporție ridicată a capturii. Din pescuirea unui kilogram de creveți, se pot captura accidental până la 20 de kilograme de alți pești.

Odată la 15 minute un animal sau o specie de plantă moare. Deși există o rată naturală a extincției, activitățile umane au dus la creșterea ei, în special prin defrișări, poluare, agricultură și prin pescuitul excesiv.

Pentru a produce o ceașcă de ceai este nevoie de 140 de litri de apă (de la plantare, recoltare, procesare, transport și preparare). Apa care este utilizată în producerea unui bun este denumită ”apă virtuală”.

Aproape 780 de milioane de litri de petrol s-au scurs în apă, din cauza exploziei de pe platforma de forare, în data de 20 aprilie 2010 și abia după 87 de zile s-a sigilat sursa de petrol. Nu poți să-ți imaginezi cât înseamnă 780 de milioane de litri de petrol? Dacă umplem clădirea Empire State Building, de la bază până în vârf, am avea nevoie de încă 13 clădiri identice, pentru a cuprinde toată cantitatea de petrol.

HPI se calculează înmulțind speranța de viață a celor care beneficiază de bunăstare, apoi împărțindu-se la amprenta ecologică. Acest index măsoară bogăția personală, dar și consecințele ecologice ale diferitelor stiluri de trai. Rezultatul, comparativ cu HPI-ul, dovedește că nu există nici o conexiune între bunăstarea subiectivă și creșterea bogăției. De exemplu, viața din Vanuatu, un mic stat din Oceania, este cea mai ”eco”, însă nu din cauză că persoanele sunt mai fericite și că trăiesc mai mult. Ci pentru că sunt sănătoși și trăiesc relativ mult timp, fără a afecta semnificativ planeta.