Egalitatea de gen

Dragă Renka,

Iartă-ma, nu ți-am scris de mult timp, însă au intervenit multe lucruri. Săptămâna trecută a fost îngrozitoare. Am fost la spital cu micuța Emma. O să explodez de furie. Trebuie să-ți scriu tot, pentru că te afli într-o situație similară cu a mea.

A început să o doară burtica duminică seara. Știi, pentru un copil de doi ani cauza poate fi multiplă. Am făcut un grătar, deci am crezut că a mâncat ceva care i-a picat greu și că până dimineața o să-i treacă. Bineînțeles că i-am verificat abdomenul și m-am asigurat că nu e apendicele de vină. Nu a avut febră. Dimineața se simțea mai bine, am plecat la serviciu, ca de obicei și ea a rămas cu tăticul ei (ști că el e în concediu maternal, nu? Ți-am scris asta în scrisoarea anterioară – nu prea am avut de ales. Nu are o slujbă și trebuie să trăim din ceva, așa că el stă acasă).

Ei bine, la prânz totul a fost îngrozitor. M-a sunat să-mi spună că merg la spital pentru că micuța Emma vomita încontinuu. Așa că a dus-o la un doctor. Deși nu au găsit nimic suspect, au decis să o rețină pentru mai multe observații. Kamil a vrut să rămână cu ea, pentru că știa că părinții care au copii așa mici pot rămâne în spital cu ei. A fost absolut teribil faptul că nu l-au lăsat. Îi spuneau că doar mamele pot rămâne cu copiii deoarece ei nu sunt echipați special pentru tați. Așa că a început să se certe cu ei despre ce echipament special are nevoie, când el vrea doar să stea împreună cu copilul lui. Ei i-au explicat că nu au camere separate și că asta înseamnă ca va trebui să împartă camera cu o altă mămică și că nu le convine această situație. Kamil a susținut că el crede că oricărei mame normale îi pasă de copilul ei, dar în aceeași măsură și el vrea să își îngrijească copilul. Tot nu a fost lăsat să facă asta. A trebuit să stea în fața cabinetului plin de voma Emmei, pentru că nu a vrut să o lase singură, deoarece ea era destul de speriată. În cele din urmă, mi-am luat liber, deși mă aflu încă în perioada de probă, și m-am dus la spital. Din fericire nu a fost așa grav cu Emma – a vomat peste tot în spital și după aceea s-a simțit mai bine. Dar imaginează-ți – dacă eram plecată în delegație? Sau ce se întâmplă în cazul taților singuri? Este dezgustător. Principala problemă e că se laudă că sunt un ”spital prietenos cu copii”. Lucru asta mă face să mă gândesc dacă tu ar trebui să-ți iei concediu maternal și nu Peter. Știu că el își dorește mult asta și că voi vă puteți permite, dar dacă până și doctorii încurajează acest lucru – o să fie dificil. Sper ca toate să se schimbe, dar adevărul e că mai bine rămâi tu acasă. Avem legi anti-discriminare și tot felul de documente pe tema asta – însă toate sunt doar vorbe.

Ai grijă de tine și aștept vești bune, pentru că am nevoie de încurajare.

Love,
Jana