Economia globală

Nu sunt o „bancă“ propriu-zisă. Sunt o agenție specială ONU cu 184 de state membre. Aceste ţări sunt comun responsabile pentru finanţarea instituţiei şi pentru folosirea banilor. În prezent, sunt asimilată cu Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) şi unul dintre gestionanții fondurilor, care oferă subvenţii şi împrumuturi fără dobândă celor mai sărace ţări din lume.

Aprobările mele date pentru privatizarea investitorii străini şi liberalizarea comerţului fac foarte puţin pentru atenuarea sărăciei, într-adevăr de multe ori chiar adâncesc sărăcia prin relocarea producţiei indigene. Numărul oamenilor săraci , care trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi a stagnat între 1990 şi 2001 la mai mult de un milliard. Cu excepţia Chinei, care a urcat. În realitate, acest număr este probabil mult mai mare, având în vedere ca metodele de calcul folosite de mine, reprezintă singura sursă pentru astfel de statistici, care sunt foarte contestabile.

Sunt o organizaţie ONU, creată in 1995 cu sediul in Geneva. În 2013 aveam 159 de membri (ţări). Eu creează regulile comerţului mondial şi relaţiilor economice globale şi acţioneaz ca intermediar în disputele dintre două ţări. Scopul meu este înlăturarea barierelor comerciale şi liberalizarea totală a circulaţiei bunurilor, materiilor prime şi serviciilor. Conform mie, o astfel de economie poate oferi echilibru, având în vedere că nimeni nu e dezavantajat

Sunt puternic implicată în implementarea comerţului liber. Criticii sunt sceptici cu privire la faptul ca un comerţ liber este cu adevărat avantajos pentru toate statele membre: mai întâi, „Tigrii “Asiatici sunt consolidați deoarece îşi protejează propriile economii de mult timp şi le deschid când le creşte succesul şi influenţa. Chiar şi UE, campioana comerţului liber, nu joacă corect. De exemplu produsele agricole din UE sunt subventionate şi inundă pieţele din Africa de Vest, unde fermierii locali nu le pot concura.

În al doilea rând, considerând ca 50% din toate tranzacţiile comerciale au loc între ţările industrializate, aceste ţări îşi asumă rolul conducător în cadrul meu şi dictează regulile. Ţările din Sud sunt astfel retrogradate în poziţia de spectator şi victimă.

Am subcontractori cu filiale în mai multe ţări, în timp ce sediile se află de obicei în Europa, America de Nord sau Japonia. În lume sunt aproximativ 82,000 corporaţii similare, cu mai mult de 800,000 de locaţii externe. Aceste companii dirijează aproape 2/3 din comerţul mondial. Un exemplu este Nestle. Această corporaţie are sediul în Elveţia şi are un profit de 73 de miliarde de Euro fiind cea mai mare companie cu profil alimentar din lume. Această valoare este mai mare decât PIB-ul Bulgariei.

Datorită profiturilor mele crescute, influenţa mea este mai mare, şi concomitent, influenţa mea politică. Companiile similare mie măresc presiunea asupra guvernelor, ameninţând cu relocalizarea filialelor în cazul în care condiţiile nu le sunt îndeplinite.Acest aspect ia forma exploatării umane şi a mediului înconjurător, din cauza standardelor de muncă scăzute şi a normelor de mediu mai slabe. În cazul Nestle, este vorba de privatizarea apei potabile ce reduce accesul oamenilor la această resursă de bază pentru a le fi vândută mai târziu în sticle de plastic scumpe.

Sunt membru a unui stat sau a unei comunităţi. Cu cetăţenia vin drepturi, cum ar fi dreptul de vot. Totuşi,există şi responsabilităţi cum ar fi plata taxelor. În contextul politicilor de dezvoltare, se discută des de cetăţenii globali. Această denumire include idea că oamenii sunt parte integrantă a întregii lumi şi nu doar a unei fracţiuni din aceasta. Toţi oamenii devin uniţi prin procesul de globalizare. Scopul este ca fiecare om să se vadă ca parte a comunităţii globale, care se extinde dincolo de ideea statelor naţionale. Cetăţenii globali acceptă responsibilitatea pentru propriile acţiuni şi susţin o lume justă şi sustenabilă.

Sunt mai mult decât un consumator! Influenţa mea nu se opreşte la casa de marcat din supermarket. Sunt capabil să îmi exprim opiniile şi să solicit corectitudine în mediul de afaceri şi politicienilor.

Sunt una din cele mai înalte instituţii ale statului. Conduc, coordonez şi supervizez politicile interne şi externe. De obicei, sunt compus din şeful statului şi câţiva miniştri. În ţările democratice, sunt ales de către cetăţeni la fiecare 4 sau 5 ani. Sunt alcătuit din reprezentanţii care susţin interesele cetăţenilor.

Pentru a-mi face propriile ţări mai atrăgătoare,sunt adeseori de accord să renunţ la drepturi, la standarde sociale şi de mediu şi la un nivel minim al salariului. Acest lucru este posibil prin introducerea de zone economice speciale unde funcţionează reguli economice mai puţin stricte.