Societatea civilă

În spatele zidului Berlinului

Societatea civilă apare atunci când indivizii și grupurile încep să conteste limita de comportament admisibilă — de exemplu, vorbind împotriva regimului sau revendicarea unui răspuns guvernamental la nevoile sociale – se începe conturarea societății civile.

Cunoscut dizident ai fostei Cehoslovacia, Václav Havel, mai târziu ajuns președinte al Cehoslovaciei post-couniste și Republicii Cehe prin urmare. Regimurile autoritare utilizează încarcerarea pentru a aborda societatea civilă. Mulți dizidenți au ajuns prizonieri politici doar pentru că și-au exprimat opinia.

În estul Europei, dizidenți precum Václav Havel au reprezentat sfera asociațiilor civice amenințate de regimurile dominante de stat ale comunismului. Drepturile fundamentale le erau încăcate. Dizidenții erau etichetați drept persoane care erau împotriva regimului de stat, ”rengații” sau ”seceders“. Din anul 1970 acest termen era folosit, de asemenea, ca să marcheze opoziția exercitată de artiști și intelectuali. Ei nu aveau dreptul la liberă exprimare, la liberă adunare și nu puteau să călătorească sau să lucreze în străinătate. Acest drepturi erai limitate și în practică, neaccesibile, la fel cum sutn și în prezent pentru cetățenii anumitor zone ale lumii. De aceea, viața societății civile din aceste țări abia se află în primul stadiu al dezvoltării.