Dezvoltare

Această tematică se referă la dezvoltarea la nivel mondial, ce este și ce legătură are cu noi

Știai că...

...ce procent din venitul mondial reprezintă 40% din populația cea mai săracă la nivel mondial?
5%. Cei mai bogați 20% reprezintă trei pătrimi din venitul înregistrat la nivel mondial.
...câte persoane au intrat în secolul 21 fără să știe cum să citească o carte sau să își scrie numele?
Aproape un miliard de oameni.
...bogăția câtor persoane din lume combinată face mai mult decât PIB (produsul intern brut) al țărilor grav îndatorate (567 milioane de oameni)?
...câte persoane trăiesc fără acces la electricitate?
1.6 miliarde de oameni
...câte persoane trăiesc în condiții de mahala?
Aproximativ 1 miliard de oameni
...care era condiția Chinei și Indiei înainte de globalizare?
Erau mai sărace decât cele mai sărace țări.
...resursele naturale pot duce la sărăcie?
Veniturile bogate din resursele naturale slăbesc gradul de disciplină politică (corupție, mită, utilizarea greșită a banilor din bugetul de stat). Chiriile din resursele naturale scad radical nevoia de taxare. Când țările bogate în resurse naturale nu au nevoie să impoziteze taxe, nu încurajează cetățenii să monitorizeze felul în care taxele sunt utilizate.
...în 1980 instituțiile financiare internaționale au decis să forțeze guvernele țărilor aflate în curs de dezvoltare să reformeze prin ”condiționare”?
O țară din lumea majoritară poate primi fonduri pentru cooperarea pentru dezvoltare doar în cazul în care promită să schimbe anumite politici economice existente. Acest lucru nu a fost avantajos, de exemplu, în Kenya, care s-a împrumutat de la Banca Mondială în schimbul unei reformări petrecute de 5 ori în decursul a 15 ani. Reforma nu a fost implementată iar apoi a fost anulată. Cel mai surprinzător a fost faptul că fondurile de dezvoltare pentru cooperare încă mai sunt disponibili. De ce? Deoarece oficiul Băncii Mondiale lucrează asemenea oficiilor din orice bancă comercială - mute împrumuturi=o carieră bună.
...dovezile statistice arată că, dezvoltarea pentru cooperare se subordonează regulii de ”ordine descendentă”?
Acest lucru înseamnă că în funcție de cât ajutor oferi, primești mai puțin impact: primul milion este mai productiv decât al doilea. Centrul pentru dezvoltarea Globală estimează în studiul lor că, atunci cânt dezvoltarea pentru cooperare atinge 16% din PIB-ul țării luate în vizor, devine ineficient. În Africa, fondurile de dezvoltare pentru cooperare au fost blocate înainte de summitul din Geleagles, G8. În iunie 2005 în Gleangles, cele mai puternice economii au promis că vor dubla fondurile pentru cooperare către Africa.
...cum poate societatea civilă să influențeze corporațiile internaționale și comportamentul lor corporatist în avantajul dezvoltării?
La presiunea făcută de ONG-uri, De Beers (cea mai mare companie de extragere a diamantelor) s-a convins că trebuie să înceapă certificarea diamantelor (procesul Kimberley de certificare a diamantelor). S-a dovedit că trecerea vederii peste această problemă (banii din producția de diamante sunt utilizați pentru finanțarea multor războaie civile din statele majoritare) va avea consecințe serioase: ideea de conflict va ajunge în mod natural la cumpărător și atunci prețurile diamantelor vor scădea rapid.
...la mijlocul anilor 90, un studiu al fluxului public din Uganda, a evidențiat faptul că doar 20% din fondurile alocate de Ministerul de Finanțe pentru școlile primare (pe lângă salariile profesorilor), ajung efectiv în școli?
După studiu, Secretarul General al Ministerului de Finanțe și Planificare, Emmanuel Tumusiime-Mutebile, a decis să modifice situația și să folosească o abordare inovativă. De fiecare dată când Ministerul de Finanțe trimitea fonduri către școli, trimiteau un raport despre el către mass-media și școală, unde se declarau câți bani trebuiesc primiți. După 3 ani, au repetat cercetarea, iar suma de bani utilizată a crescut de la 20% la 90%.
...care a fost printre primele decizii luate e Ministerul de Finanțe în Nigeria, Ngozi Okonjo-Iwealaová în 2003?
Publicarea rapoartelor despre suma de bani disponibilă în fiecare regiune a țării, lunar. Numărul copiilor vândute ale raportului a atins cote maxime din prima zi - oamenii vroiau să știe unde se duc banii loc. Reacția persoanelor și amenințările cu moartea către ministră, erau semne că ea se află pe drumul cel bun.
...ce s-a întâmplat în 1978 într-un sat mic din Xiaogang, din provincia An-chuej, în centrul Chinei, unde se cultivă orezul?
20 de familii s-au întâlnit în secret. Sătenii erau săraci și se aflau în pragul disperării. Sistemul comunitar, care s-a înființat de Comunismul Chinez pe tot teritoriul țării, s-a sfârșit cu falimentarea producției alimentare. În cadrul acestui tip de sistem, toată lumea era responsabilă cu cultivarea terenurilor și toată lumea beneficia de profit. O persoană care lucra mai mult, primea aceeași cantitate de alimente ca o persoană ce nu făcea nimic, iar de aceea multe persoane nu vroiau să lucreze. Sătenii din Xiaogang au decis să împartă terenurile și fiecare dintre ei să cultive profitul rezultat. Nu au vorbit despre înțelegere, astfel încât ofițerii comuniști să nu afle. Producțiile de orez din sat au crescut enorm. Aceste rezultate nu puteau fi mușamalizate pentru mult timp. Vecinii satului vroiau să știe secretul persoanelor din Xiaogang, cum de pot să crească producția orezului. Iar apoi alții au început să facă la fel.
...cum se pot elimina obstacolele ce blochează dezvoltarea afacerilor din țările sărace?
Simeon Djankov de la Banca Mondială, împreună cu colegii lui, au aflat că într-o țară unde afacerile nu merg bine, este un tip de țară, unde o persoană trebuie să treacă peste câteva restricții birocratice, există corupție mai mare și sectorul de afaceri informal este cel mai frecvent întâlnit. Afacerile nu merg așa bine într-o țară, unde recuperarea datoriilor și contractele ulterioare sunt de o calitate scăzută. Înființarea unei companii în Maputo durează 153 de zile, pe când în Toronto doar 2 zile. Înregistrarea proprietăților în Abuji durează 21 de pași diferiți, iar în Helsinky doar 3. Când un debitor este insolvent și declară faliment, creditorii primesc 13 cenți dintr-un dolar în Mumbaj, în Tokio, mai mult de 90 de cenți. Cercetarea lui Djankov a crescut atenția despre problematica condiționalităților de începere a unei afaceri în diferite state. Anual, el publică un raporrt despre țările care s-au îmbunătățit și care nu. Aceste rapoarte sunt accesibile tuturor și pot influența abilitatea fiecărui stat de a atrage capital.
...câte împrumuturi au fost plătite în Grameen Bank, înființată special pentru oferirea împrumuturilor celor mai săraci oameni din Bangladesh?
Peste 98% dintre împrumuturi au fost plătite, ceea ce înseamnă că banii Grameen Bank pot fi accesați din nou de către persoanele sărace. Grameen Bank are peste 7,58 de milioane de debitori, iar de la înființare a împrumutat sume ce au ajuns la un total de 7,4 miliarde de dolari. Totul a început de la prodesorul de economie Dr. Muhammad Yunus când a vizitat zona rurală din Bangladesh în anul 1976. Acolo a întâlnit-o pe Sufiya, o femeie foarte săracă, care se chinuia să-și hrănească familia prin producerea scaunelor din bambus. Sufiya era prinsă într-o capcană. Avea nevoie de un împrumut de 20 de cenți zilnic, pentru a cumpăra materialul, însă banca nu îi oferea credit, deoarece nu venea cu o garanția acceptabilă, iar suma de bani era prea mică. De aceea Sufiya trabuia să împrumute bani de la cămătari, cu o dobândă foarte mare. Acest lucru îi permitea să primească 2 cenți profit de la o slujbă de 12 ore zilnic. Vecinii lui Sufiya experimentau aceași frustrare. Profesorul a scos portofelul și i-a împrumutat Sufiyei și vecinilor 27 de dolari în total. În mod surprinzător, toți și-au achitat datoria la timp. Contrar credinței generale, era posibil să împrumuți persoanele sărace și să-ți primești banii înapoi. 35 de ani mai târziu, acest profesor a devenit laureat al Premiului Nobel.